Presedintele Comisiei senatoriale de buget, finante, banci, dl Varujan Vosganian, declara intr-un interviu acordat in exclusivitate publicatiei electronice BankingNews, ca politica BNR de restrictionarea creditarii in valuta este o masura excesiva. In ceea ce priveste supravegherea de catre BNR a societatilor de leasing, ea este explicata ca o actiune de prudenta, necesara. Domnia sa considera ca gradul de bancarizare din Romania este redus, fiind inca loc pentru infiintarea unor noi banci. Referindu-se la perspectiva privatizarii CEC, dl Vosganian opineaza ca masura este necesara, atentionand insa ca operatiunea trebuie facuta cu precautie, datorita importantei strategice a acestei banci pentru dezvoltarea de ansamblu a tarii. Cat priveste raporturile cu FMI, desi apreciaza ca ne putem descurca si fara aceasta institutie, tine sa sublinieze ca prelungirea acordului ar fi in interesul economiei romanesti.
- Care sunt principalele proiecte de acte normative ce vizeaza domeniul financiar-bancar, pe care le aveti in vedere in perioada imediat urmatoare si pana la sfarsitul acestui an? Precizati ce se urmareste prin aceste documente.
- In perioada ce urmeaza avem o seama de prioritati legislative care se afla, deja, in procedura parlamentara. Este vorba, in primul rand, despre elaborarea unei noi legi a Curtii de Conturi. Aceasta lege, conform legislatiei europene, va avea in vedere imbunatatirea activitatii de audit a Curtii de Conturi, in scopul unei mai bune supravegheri a modului in care este cheltuit banul public,avandu-se in vedere, in acest context, si reorganizarea institutiei ca atare. Avem in procedura, de asemenea, si o lege care sa reglementeze activitatea societatilor financiare nebancare, cu deosebire a societatilor de leasing. Nu avem in vedere modificari de natura fiscala, proiectul aflat pe site-ul Ministerului Finantelor Publice privind modificarea Codului Fiscal fiind doar subiect de dezbatere publica. In principiu am convenit ca fiscalitatea sa ramana neschimbata in 2006, ultimele reglementari fiscale fiind cele adoptate in iunie 2005. Singurele modificari, care la data aceasta nu sunt definitive, sunt cele incluse in pachetul legislativ privind reforma in sanatate.
- Cum decurg discutiile cu misiunea de experti a FMI? Ce puncte sensibile retin, in mod deosebit, atentia? Sunt sanse sa convingem Washington-ul pentru semnarea unui nou acord stand-by? Dumneavoastra credeti ca este necesar? Ne putem descurca si fara a prelungi actualul acord, valabil pana in iunie a.c.?
- Nu este necesar un nou acord cu FMI. Acordul preventiv incheiat in 2004 este inca in vigoare. Ramane doar ca FMI sa nu-l considere suspendat si sa reintram in termenele pe care el le include. La data la care raspund intrebarilor dvs. (29 ianuarie) este prematur sa dam un raspuns, dar imi manifest speranta ca acordul va fi reluat. De altfel, din momentul in care negocierile au fost suspendate, Guvernul roman a continuat sa-l aplice, mai ales in ce priveste deficitul bugetar, controlul cheltuielilor publice si stabilirea tintei de inflatie pentru 2006. Ne putem descurca si fara acest acord cu FMI, insa ar fi mai bine ca el sa fie reluat, atat pentru economia romaneasca, dar si pentru a inlesni decizia UE de a respecta calendarul initial de aderare.
- Dupa cum se stie, tinta de inflatie pe 2005 a fost ratata (de la 7,5 am avut un nivel de 8,6%). Pentru acest an ne-am propus ca obiectiv o inflatie de 5,5%. Nu credeti ca este un tel prea ambitios, gandindu-ne la diferenta care se observa?
- Este un tel ambitios, dar necesar. Nu putem intra, efectiv, in piata europeana cu o inflatie mai mare de 5%. De aceea tinta propusa de BNR este compatibila cu termenele integrarii. Daca nu vor fi influente negative de pe pietele internationale si oscilatii ale preturilor administrate, putem sa fim optimisti in privinta acestei tinte.
- Este in dezbatere un proiect de lege care prevede supravegherea de catre BNR a societatilor de leasing si a altor structuri ce ofera credite pentru populatie. Trecerea acestor entitati sub „umbrela” Bancii Centrale pare sa aiba pe langa avant, si unele inconveniente. Cum comentati?
- Leasing- ul a avut o mare dezvoltare, ajungand la o expunere de peste 2 miliarde de euro, adica aproape dublul pietei asigurarilor. Avand in vedere amploarea acestei activitati, faptul ca se dezvolta forme de leasing pe perioade mai lungi, cum ar fi leasing- ul imobiliar, sunt necesare anumite criterii de prudentialitate, care sa vina, mai ales, in ajutorul clientilor. Nu sunt adeptul proliferarii autoritatilor de reglementare. Acesta este motivul pentru care am optat pentru supravegherea de catre BNR, caci leasing-ul, chiar daca este nebancar, este o forma de creditare. Si sa nu uitam ca o mare parte a pietei leasing- ului este ocupat de firme de leasing ce apartin bancilor.
- Cum apreciati a fi gradul de bancarizare din Romania si ce solutii se impun?
- Gradul de intermediere financiara este redus in Romania, in comparatie cu alte tari din jur. Capitalizarea bancara este cam de o treime din PIB, in comparatie cu Polonia, Cehia sau Ungaria, unde capitalizarea bancara este comparabila cu PIB-ul. Ca sa nu mai vorbim de tari ale UE, unde capitalitalizarea este multiplu al PIB-ului. Sunt necesare: stimularea retail-banking-ului, plata salariilor prin intermediului card-urilor, dezvoltarea creditului ipotecar, cresterea fiscalizarii PIB-ului etc.
- Mai este loc de noi banci pe piata romaneasca?
- Sigur ca este loc de noi banci. In acelasi timp trebuie sa recunoastem ca are loc un proces de concentrare bancara, fiind preferate bancile puternice, sigure si cu servicii diverse. Dar e loc si pentru banci mai mici, flexibile si cu o relatie mai personalizata cu clientii. Sa nu uitam ca peste 90% din localitatile din Romania nu au nici o conectare la sistemul bancar.
- Sunt suficient de transparente bancile din Romania in raport cu clientii lor in ceea ce priveste costurile totale ale unui credit? Multi romani se plang de faptul ca au aflat de o serie de taxe si comisioane abia dupa contractarea imprumutului...
- In aceasta privinta, sistemul bancar romanesc nu este prea performant. Comisioanele bancare platite in sistemul nostru bancar, ca pondere in masa creditului, sunt cam de zece ori mai mare decat in Marea Britanie. Scaderea costurilor s-ar putea face prin dezvoltarea informatizarii sistemului bancar. Cat priveste rata dobanzii si riscul de neplata, e drept ca bancile trebuie sa informeze in legatura cu costul total al creditului, dar si clientii trebuie sa fie realisti.
- Considerati oportuna politica BNR de restrictionare a creditarii in valuta?
- O consider excesiva. Sunt tari central-europene care practic au renuntat la rezervele minime obligatorii. Eu cred ca sansa Romaniei sta in dezvoltare economica si nu in precautii excesive.
- Care credeti ca este cea mai buna solutie pentru viitorul Casei de Economii si Consemnatiuni?
- In legatura cu orizontul optim de privatizare, exista doua posibile variante. Cea dintai ar fi privatizarea imediata, ceea ce, din punctul de vedere al atractivitatii CEC, nu ar fi solutia cea mai nimerita. Ar exista o a doua varianta de a permite continuarea procesului de redresare si de a relansa procesul de privatizare catre sfarsitul anului viitor. Aceasta a doua varianta presupune cateva operatiuni suplimentare. Anume o recapitalizare a CEC- ului (se poate face acest lucru utilizand, de pilda, 200 milioane euro din sumele rezultate din privatizarea BCR) si, eventual, o manevra similara celei realizate la BCR, anume o privatizare intermediara prin intermediul IFC si BERD. Aceste actiuni pot transforma CEC intr-o oferta atractiva. In prezent totalul activelor nete este de 200 milioane euro (comparativ cu 1,1 miliarde euro la BCR). Recapitalizarea CEC, asociata cu un eventual factor de multiplicare (la BCR a fost de peste 5,5 ori) ar transforma CEC intr-o miza importanta pentru bancile straine si pentru bugetul tarii. Privatizarea CEC trebuie facuta cu o anumita precautie si datorita importantei strategice pentru dezvoltarea de ansamblu a tarii. Fara reteaua bancara a CEC, dezvoltarea rurala este ingreunata. CEC dispune de 1400 de centre in intreaga tara, ceea ce inseamna cam jumatate din tot sistemul bancar romanesc, fiind singura banca prezenta in mediul rural. Ar fi riscant ca CEC sa fie vanduta unei banci care nu garanteaza pastrarea profilului actual, de retail al bancii. Cu actuala sa retea, cu o structura informatica bine pusa la punct si cu recapitalizarea pe care privatizarea o presupune, CEC poate recapata o cota de piata de cel putin 10% in cinci ani.
Acest material poate fi preluat numai cu citarea sursei.
Alexandru Stroe
[email protected]
Web Design by Dow Media | Gazduire Web by SpeedHost.ro