Primul tur de scrutin al alegerilor prezidentiale din Franta va avea loc Duminica, 22 Aprilie 2007. Miza este foarte mare, cum doar cu zece zile inainte de alegeri, mai mult de doi din cinci votanti sunt indecisi. Sa analizam mai indeaproape contextul economic al alegerilor, precum si sansele candidatilor de a fi alesi.
Franta este a doua tara ca marime din zona euro si aici isi au sediul zece din cele mai mari cincizeci companii din Europa. Dar, tara este destul de tulburata, avand cea mai slaba crestere economica dintre economiile mari din Europa de Vest, cea mai rapida crestere a datoriei publice interne de-a lungul ultimilor zece ani, o puternica implicare a statului in economie si deasupra tuturor relelor un somaj ridicat (de 8,4% dupa ultimile date statistice). In plus, Franta trebuie sa faca fata revoltelor mocnite din suburbii (banlieues), este tara cu multi tineri de diverse minoritati etnice fara loc de munca. Sentimentul de frustare economica a fost reflectat si prin respingerea constitutiei Uniunii Europene in 2005. Cel ce va fi ales presedinte, va trebui sa rezolve cu precadere aceste probleme economice.
Din cei 12 candidati care vor participa la scrutinul de la sfarsitul saptaminii, numai 3 dintre ei au sanse reale de a fi alesi.
Cele mai mari sanse de succes se pare ca le are Nicolas Sarkozy, candidatul de centru-dreapta si liderul formatiunii politice Uniunea pentru Miscarea Populara. Dl Sarkozy nu a ascus faptul ca Franta are nevoie de schimbari radicale.
Dar cine este dl Sarkozy? Are 52 ani si s-a nascut la Paris, dar traieste impreuna cu familia la Neuilly. Mama sa este de origine franceza, dar tatal sau este de origine maghiara. Crede cu tarie in valori impartasite si de Charles de Gaulle, precum dragostea pentru tara sa si refuzul fatalitatii. Dupa studii de drept si stiinte politice, el a devenit avocat la 25 de ani.
Dl. Sarkozy, asa cum a aratat ca ministru de finante, are mult din instinctele economice bagacioase ale politicianului francez traditional, favorizand a puternica politica industriala si protectia marilor companiilor nationale. Un admirator al politicilor ecomomice americane, el a criticat recent politica Bancii Central Europene vis-a-vis de un euro puternic care nu ar favoriza exportatorii francezi. A intrat in guvern pentru prima data in 1993, ca ministru insarcinat cu bugetul si purtator de cuvant al primului-ministru Edouard Balladur. Dupa victoria in alegerile prezidentiale a lui Jacques Chirac din 2002, Sarkozy a revenit in guvern ca ministru de interne, apoi ministru de finante in 2004. Apoi a parasit guvernul si a revenit in mai 2005, la cererea presedintelui, ca ministru de stat, ministru de interne si al amenajarii teritoriului.
Dar dl Sarkozy, este sub influenta unei secunde neatractive trasaturi : o forma de nativism, reflectata in comentarii aspre cu privire la subiectul delicat al emigrantilor si identitatii nationale. Observatorii politici cred ca acesta atitudine este o tactica folosita in scopul de atrage voturi din partea dreapta a spectrului politic, mai ales de la candidatul de extrema-dreapta dl Le Pen, liderul veteran al partidului Frontul National. Acesta atitudine a facut totusi ca candidatul Sarkozy sa nu fie asa popular in suburbii.
Marele defect al dlui. Sarkozy il putem gasi in politica externa, cum dansul este ostil fata de ideea de a lasa Turcia sa devina membru al Uniunii Europene.
Contra-candidatul principal al dlui Sarkozy este Segolene Royal, candidata din partea Partidului Socialist. Ea este prima femeie care pare un serios candidat la presedentia Frantei, este de apreciat pentru numirea pentru a candida la presedentie in defavoarea unor nume mai vechi din partid. Dar, dna Segolene, este mai putin dispusa sa inlature vechile obiceiuri socialiste, laudind politica dusa de Tony Blair si criticand decizia de impunere a duratei maxime de lucru de 35 ore pe saptamina. In plus, politica sa economica este incalcita, aflata in spatele vechilor lozinci socialiste, precum interventia statului in economie, protectia rigida a fortei de munca si taxe ridicate.
Un candidat care vine puternic din urma si aproape a ajuns din urma pe dna. Segolene, conform ultimelor sondajelor, este Francois Bayrou, candidatul de centru. El s-a angat in fata electoratului sa tina in friu datoria publica interna, dar tine foarte mult la subiecte precum subventionarea fermierilor si interventia statului in economie.
Dl Sarkozy este singurul candidat care pledeaza in favoarea unei rupturi cu trecutul, de care Franta are nevoie dupa atatia ani de incetinire a cresterii economice. Se pare ca Franta avanseza din timp in timp prin revolutie, dar rareori reuseste sa-si reformeze sistemul economic si politic.
Turmacu Dan-Constantin
Analist Financiar
[email protected]
Web Design by Dow Media | Gazduire Web by SpeedHost.ro