Povestea Chinei incepe cu trei decade in urma cand presedintele comunist Deng Xiaoping a deschis portile tarii si a permis economiei centralizate sa se transforme intr-o economie deschisa investitiilor straine si sa functioneze pe principiile economiei de piata.
De atunci, de la inceputul anilor 1980, China a atras numeroase investitii straine, la sfarsitul anului 2006 acestea ajungand la peste 60 miliarde $. Cresterea economica a tarii este impresionanta, cresterea a fost in medie de 10% pe an incepand cu 1990. Este o crestere remarcabila comparabila cu cresterea din trecut a altor tari din Asia, conduse de Japonia, dar pentru China intervine un element cheie al acestui proces si anume marimea uriasa a populatiei de 1,3 miliarde locuitori. In 2005 China a ajuns din urma Japonia in ceea ce priveste volumul comertului exterior. Ca o consecinta a acestei dezvoltari accelerate, contributia Chinei la PIB-ul lumii aproape a ajuns din urma tarile bogate (la sfarsitul anului 2006, contributia era de peste 15% din PIB-ul lumii, in timp ce, spre exemplu, contributiile Statelor Unite sau UE, sunt in jur de 20%).
Dar cea mai interesanta parte incepe sa fie articulata, China incepe sa investesca in exterior pentru a deveni noua mare putere a lumii. China si-a extins rapid influenta in Sud-Estul Asiei, Africa si Asia Centrala. Investiile directe ale Chinei in exterior au crescut simtitor in ultima decada ajungand la peste 11 miliarde $ in 2005 si sunt in continua crestere. China a devenit al treilea mare partener comercial pentru Africa, dupa America si Franta. Australia a primit multe investitii chineze mai ales in domeniul mineritului.
Statele Unite, mai mult decat majoritatea celorlate tari, vad puterea crescanda a Chinei ca fiind coercitiva. Oficialii americani sunt ingrijorati despre puterea militara a Chinei, cum cheltuielile militare prevazute in buget au crescut de la an la an. Puterea economica ingrijoreaza de asemenea oficialitatile americane, care sunt alarmate de surplusul comercial din ce in ce mai mare al Chinei in raport cu America, decurgand din exporturile uriase. America acuza autoritatile chineze ca mentin cursul monedei nationale (yuoan) subevaluat, restrictioneaza importurile si pun accent pe cresterea exporturilor.
Raspunzand acestor acuzatii, trebuie sa spunem ca deficitul bilateral dintre America si China reflecta o schimbare in productia utilizand forta de munca ieftina din alte parti ale Asiei spre tarimul Chinei. Sondajele de opinie arata faptul ca chinezii considera ca acesta crestere nu ar trebui sa ingrijoreze restul lumii si de fapt reprezinta o intoarcere la forta economica pe care a avut-o tara lor intre 1600 si inceputul secolului 19.
Piata de capital se dezvolta puternic. In China sunt astazi 81 de milioane de conturi de investitii, fata de doar 61 de milioane in urma cu sase ani. Cele mai multe companii de brokerage arata mai degraba a agentii de pariuri. Goana dupa actiuni a facut ca indicele Shanghai A-share sa urce cu 120% pe parcursul ultimelor 12 luni. Actiunile ramin insa un pariu dificil, dupa 27 februarie anul curent, cand s-au retras multi investitori, bursa a pierdut intr-o singura zi 9% din capitalizarea sa de 1.100 miliarde $. Acesta cadere a bursei din Shanghai a afectat puternic bursele din America si intreaga Europa. Astazi in China se vorbeste cu mandrie despre progresul inregistrat in industria fondurilor de management al activelor, care au active sub administrare in valoare de 110 miliarde $.
Pentru a inlatura suspiciunile, presedintele Hu Jintao a imbratisat formula privind "cresterea pasnica" a Chinei, notiune avansata pentru prima data de academicienii chinezi in anul 2003. Este de subliniat si faptul ca tara se pregateste sa gazduiasca Jocurile Olimpice anul viitor.
Cresterea Chinei a devenit un fenomen global si de aceea in multe tari, fie bogate sau sarace, prezenta Chinei este binevenita aducand noi locuri de munca, bani si infrastructura.
Turmacu Dan-Constantin
Analist Financiar
[email protected]
Web Design by Dow Media | Gazduire Web by SpeedHost.ro