Relaxare sa fie, dar sa o simta si clientii

BNR a cedat si a modificat regulamentul de creditare, relaxand cadrul normativ pentru acordarea creditelor ipotecare. In nenumarate randuri, bancherii comerciali au sustinut sus si tare ca regulile stricte impuse de banca centrala le ingreuneaza foarte mult activatea si este principalul factor care a dus aproape de stagnare creditarea. Mai plastic vorbind, prin modificarile facute, BNR le-a transmis bancherilor: „Baieti, noi am facut ce ne-ati cerut, asa ca nu mai puteti sa va plangeti ca va punem piedica. Acum este doar treaba voastra cat si cum dati credite". Este de asteptat ca, dupa ce isi modifica normele, bancile sa poata acorda in continuare credite ipotecare cu grade de indatorare de pana 60%-70%, la fel ca pana in toamna anului 2008, cand banca centrala a introdus un regulament mai restrictiv.

Intrebarea este daca aceasta relaxare a normelor de creditare se va simti si in piata, printr-o crestere a numarului de clienti si a productiei de imprumuturi ipotecare noi. Aceeasi bancheri comerciali care au solicitat atat de insistent astfel de masuri spun ca cel mai probabil efectul in piata nu va fi semnificativ, desi, ca orice semnal pozitiv, este binevenit, macar pentru a creste increderea clientilor. Dupa ce restrictiile BNR au fost eliminate, principalele piedici in acordarea creditelor, de care vorbesc bancherii acum, sunt lipsa si scumpirea resurselor, precum si cererea scazuta. Nu ca nu ar fi fost aceleasi si inainte!

Banii si pretul lor sunt adevarata problema, si nu neaparat un grad de indatorare de 40% sau 60%. Este greu de crezut ca mai sunt multi doritori de credite ipotecare, in conditiile in care dobanzile pentru cele in euro au crescut semnificativ, pe fondul reducerii drastice a accesului bancilor la finantari externe si a scumpirii acestora, dar, mai important, a deprecierii leului. Moneda nationala a scazut abrupt la 4,3 lei/euro si deja se fac pariuri despre momentul in care leul ajunge la 5 lei/euro. Intr-un astfel de climat, un credit in euro, relaxat sau nu, nu este tocmai atragator.

Nici la lei situatia nu este prea buna. Dobanda ROBOR, referinta pentru multe banci in calcularea dobanzii, este de mai mult timp in jur de 15%, asa ca cine s-ar grabi sa se duca sa imprumute sute de mii de lei pe zeci de ani cu o dobanda de 20%, de exemplu?

De vina este aceeasi lipsa de lichiditati. Bancile nu au bani (vorbim in general, pentru ca unele dintre ele au in continuare), resursele disponibile sunt putine si foarte scumpe, iar costul atragerii lor influenteaza direct si proportional pretul creditelor acordate. Lupta pentru atragerea de lichiditati a devenit una „salbatica", daca o putem numi asa, cu banci care au ajuns sa plateasca pentru sume mai consistente in lei si dobanzi de 20-25%, in conditiile in care dobanda BNR pentru banii imprumutati bancilor, in schimbul unor garantii in titluri de stat, este de 14,25%.

Si nu numai atat. Bancile sunt reticente in a finanta achizitii imobiliare intrucat pretul locuintelor este in scadere. Este un cerc vicios: piata imobiliara scade pentru ca bancile nu mai pompeaza bani clientilor pentru achizitii, iar bancile au restrictionat oferta de bani pentru ca piata imobiliara scade. In aceste conditii, bancile finanteaza o parte mai mica din locuinta pentru care clientul cere credit, temandu-se de o viitoare scadere a valorii garantiei. Rezulta astfel un avans mai mare pe care clientul trebuie sa-l detina. Avansul cerut de banci clientilor ajunge si la 40-50%. Bancpost este una dintre bancile care comunica transparent aceste aspecte ale ofertei, precizand clar ca finanteaza maxim 60% din valoarea garantiei. Mai mult, cere ca venitul aplicantului sau familiei sa fie de minim 1.500 euro. Un grad de indatorare de 60% fata de unul de 40% l-ar putea ajuta prea putin pe client sa isi ia creditul dorit, in aceasta situatie. Conditia minima de avans si cea de venit sunt bariere aproape de nedepasit pentru multi.

Pe de alta parte, este de asteptat ca bancile nici sa nu se foloseasca de toata libertatea pe care le-a dat-o BNR. Unele banci chiar au anuntat pe oficialii bancii centrale ca nu vor sa-si modifice normelor interne de creditare, din lipsa de bani. In general, in aceasta perioada institutiile creditoare sunt mai catolice decat Papa, daca putem spune asa, in sensul ca sunt mai prudente in acordarea creditelor decat regulile Bancii Nationale. Astfel ca noua relaxare este posibil sa nu fie exploatata in totalitate de banci.

In concluzie, cu o floare nu (prea) se face primavara. Indiferent insa de toate problemele din piata, clientul si satisfacerea nevoilor acestuia trebuie sa fie principala preocupare a bancilor. Nu o spunem noi, ci chiar bancherii. „Bancile trebuie sa continue in primul rand sa fie la dispozitia clientilor si sa nu-i retraga sprijinul. Acest lucru ar fi o incalcare fundamentala a increderii si nu ar trebui sa se intample niciodata. Altfel nu mai este o nici o speranta pentru banci dupa ce criza va trece", declara Karl Sevelda, membru in conducerea grupului RZB, in cadrul unei conferinte pe tema impactului criziei in tarile Europei Centrale si de Est.

Bogdan Popescu