Leul romanesc, de la romanat la euro

Leul nostru a implinit venerabila varsta de 140 de ani. Nascut in 22 aprilie 1867 odata cu infiintarea sistemului monetar romanesc, a venit ca o masura de stopare a haosului generat de circulatia monedelor straine de tot soiul. La inceputul secolului al XIX-lea pe teritoriul Principatelor Romane circulau cateva zeci de monede de toate felurile, cele mai folosite fiind cele austriece, turcesti sau rusesti. Zarafii (valutistii de astazi) erau cei care beneficiau cel mai mult de acest haos, deoarece  erau singurii care cunosteau valoarea reala a monedelor in circulatie. Astfel, ei impuneau cursul de schimb valutar si speculau pe diferentele de schimb. Valoarea cursului inregistra diferente foarte mari de la o localitate la alta. Nicolae Sutu (1798 – 1817) remarca: „Galbenul umbla 32 de lei la Braila dar ajunge la Galati la 46 de lei”

Alexandru Ioan Cuza propune baterea unei monede nationale ca semn de recunoastere a Unirii. El sugera ca moneda sa se numeasca roman, sau romanat. Numele propus de Cuza nu a avut succes deoarece denumirea monedei a generat dispute.

Prima varianta, inspirata din denumirea monedei franceze, atribuia numele de 'roman' monedei nationale. Heliade Radulescu atragea, insa, atentia ca numele de 'roman' ar putea naste confuzii si echivocuri. „Auzul romanului nu sufere a se zice: s-a dat o suta de romani (ca o suta de franci) pe un bou (Spiritul si materia, 1859)”. Dionisie Pop Martian sublinia si el acest lucru in 'Analele Economice (1860)': „ar fi nostim la intrebari precum 'Cu cat ai cumparat magarul acesta?' sa se raspunda 'Cu 20 de romani!'. Franc nu inseamna francez. Sa lasam numirea leu pentru unitatea monetara”. Pana la urma a fost adoptata denumirea de 'romanat' dupa etimologia similarului 'ducat'. Cu aceasta denumire au fost batute prototipuri din argint si aur, insa planurile privind baterea monedei nu au putut fi puse in aplicare. Lipsa de fonduri necesare infaptuirii acesteia precum si conjunctura internationala nefavorabila initiativelor care sugerau independenta Romaniei au facut imposibila materializarea acestui proiect ambitios. 

Talerul-leu, stramosul leului romanesc si al dolarului

Prima moneda nationala a vazut lumina zilei in timpul domniei lui Carol I, dupa promulgarea legii noului sistem monetar din 1867. Denumirea monedei (leu) a avut ca sursa de inspiratie talerul olandez 'lowenthaler' (foto), care a dominat circulatia monetara in Tarile Romane intre 1650-1700. Moneda avea pe fata efigia unui leu ridicat in doua labe care i-a adus denumirea de taler-leu. Desi a existat ca moneda fizica in jur de 100 de ani, talerul-leu a ramas multa vreme unitate de calcul si de masura a valorii marfurilor precum si a altor monede. Talerul-leu a mai inspirat denumirile altor monede nationale din sud-estul continentului european cum ar fi leva bulgareasca sau leka albaneza. Dolarul isi datoreaza si el numele tot talerului-leu. Emigrantii olandezi l-au dus in Lumea Noua unde din leeuwendaalder (denumirea in limba olandeza) a devenit dhaler si apoi dolar.

Se bate primul leu romanesc, polul

Stradaniile domnitorului Alexandru Ioan Cuza s-au concretizat in  anul plecarii acestuia de la domnie. Noul domnitor (Carol I) primeste aprobarea de la guvernul turc de a bate moneda proprie cu conditia ca aceasta sa poarte un semn al imperiului (semiluna sau semiluna cu stelele). Insemnele suzeranitatii turcesti trebuiau imprimate doar pe monedele de aur sau de argint, moneda divizionara din bronz fiind scutita de acest lucru. Pentru a evita inscriptionarea insemnelor de suzeranitate, guvernul Bratianu, invocand motive financiare a ales sa bata doar monede de bronz.

Din dorinta de afirmare a suveranitatii romanesti, in 1868 Carol I a batut in secret la o monetarie neidentificata in jur de 100 de monede din aur cu valoarea de 20 de lei (un pol). Aceasta avea pe fata efigia regelui, iar pe cealalta, inscriptia valorii nominale, anul baterii (1868) si legenda “Carol I Domnulu Romaniloru”(foto). Datorita legendei, aceasta moneda a adus protestele turcilor si a austro-ungarilor, iar monedele nu au mai fost puse in circulatie. Legenda spune ca jumatate din monedele emise sunt ingropate la temelia castelului Peles, restul fiind facute cadou apropiatilor si curtenilor, ajungand in colectiile numismatilor sau sa fie purtate ca bijuterii.

Dupa multe eforturi, in 1870 in Bucuresti, se deschide Monetaria Statului. Aici va fi batut in acelasi an primul leu romanesc. Monedele au fost denumite caroli, dupa numele regelui a carui efigie aparea pe fata monedei. Pana la inceperea Primului Razboi Mondial leul a cunoscut o perioada de glorie. El a avut cea mai mare stabilitate din toata istoria economica a tarii, fiind una dintre cele mai puternice monede ale Europei. Primele bancnote romanesti au aparut odata cu declansarea Razboiului de Independenta (1877-1878). Acesta a condus la o criza de numerar care a fost solutionata prin emiterea de bilete ipotecare (foto).

2014, sfarsitul povestii

Aderarea la Uniunea Europeana va duce la despartirea de moneda nationala in 2014, potrivit calendarului de adoptare asumat de BNR si guvern. Leul isi va pierde puterea de circulatie, cedand locul monedei euro. "Se va incheia istoria framantata a unei monede nationale, care a avut suisuri si coborasuri, dar a contribuit fundamental la crearea Romaniei moderne", a declarat Mugur Isarescu, guvernatorul Bancii Nationale, cu prilejul aniversarii a 140 de ani de viata a leului.

Evolutia leului din ultimii ani a fost comparata de guvernatorul BNR cu cea a pugilistului american Rocky Balboa: „Si-a revenit cam in repriza a zecea, iar in ultimii doi ani performeaza. Nu trebuie sa fim euforici, mai avem vreo sase reprize si nu trebuie sa-l lasam sa fie nici prea avintat. Bunul-simt romanesc ne spune ca nu e bine sa iti iei nasul la purtare“. 

Cosmin Meleaca
[email protected]