La Multi Ani, Romania! La Multi Ani, BNR!

Din perspectiva duratei lungi, istoria unei institutii devine relevanta daca gesturile sale au avut greutate in viata comunitatii care a creat-o, spune  BNR pe siteul propriu. Astazi este o zi speciala pentru Romania dar si pentru istoria Bancii Nationale.  La 1 decembrie 1880, au inceput operatiunile propriu-zise ale Bancii Nationale. In conditiile temerilor inspirate de starea pietei comerciale, BNR trebuia sa puna in functiune mecanismul si operatiunile sensibile ale unei banci privilegiate. Functionarii ei, putini la numar si lipsiti de experienta data de practica intr-o asemenea institutie, s-au aflat in fata unei mari provocari. Conform Regulamentului interior, BNR era organizata in 7 servicii: Secretariat general; Scont; Actiuni, fonduri publice, depozite si imprumuturi; Fabricarea si contabilitatea biletelor; Contabilitate generala; Casierie; Control general. La 5 decembrie 1880, Consiliul de administratie a aprobat primele cereri de cont curent cu facultatea de scont pentru 13 case de comert. in aceeasi zi, Consiliul general a fost informat despre numirea lui Eugeniu Carada, ca director, in locul lui G. C. Cantacuzino, demisionat, si s-a stabilit primul curs al efectelor garantate de stat admise la banca.

Victor d?AnfrevilleDe asemenea, s-a admis scontarea cupoanelor efectelor admise la avansuri pe maxim o suta de zile, cu o taxa de 6% pe an, dobânda fiind stabilita in functie de natura titlului, pentru 10 zile dupa scadenta, acest ultim aspect provocând dezacordul cenzorului Al. Baicoianu. La o saptamâna, inspectorul Victor d'Anfreville, trimis din partea Bancii Frantei pentru a sprijini inceputurile institutiei similare de la Bucuresti, si-a incheiat misiunea si a primit, prin intermediul guvernatorului I. I. Câmpineanu, multumirile Consiliului general. Urmarind incurajarea scontului, care inregistrase un numar redus de operatiuni, in timp ce fondurile disponibile pentru acordarea avansurilor erau aproape epuizate, Consiliul general a decis ridicarea taxei lombardului de la 6% la 7%. in ultima saptamâna a anului, Banca a incheiat cu guvernul o conventie referitoare la transformarea rublelor rusesti in moneda nationala divizionara. De asemenea, statul a fost imprumutat cu patru milioane de lei pe bonuri de tezaur, profitul fiind de 85.000 lei, ceea ce a acoperit cheltuielile bancii, in valoare de 79.567 lei. Operatiune cvasineoficiala, pentru ca se depaseau prevederile potrivit carora nu se puteau sconta bonuri de tezaur pentru mai mult de 20% din capital (2.400.000 lei), acest imprumut a asigurat nu numai un beneficiu important, dar a ferit banca de a pastra suma in numerar intr-un local impropriu. in Bilantul incheiat dupa o luna de functionare, la 31 decembrie 1880, s-a consemnat subscrierea aproape integrala a capitalului de 12.000.000 lei.

Napoleaon Karabuleainca din primele zile de activitate regulata, conducerea Bancii a avut in vedere organizarea arhivei institutiei. La 24 octombrie 1880, devenea functionar al Bancii Napoleon Karabulea, cel care va indeplini atributiile arhivarului general in cadrul Serviciului secretariat, având a doua pozitie, dupa seful serviciului, si o retributie al carei cuantum a urcat de la 200 lei (1880) la 450 lei (1885). in anul urmator, s-a constituit arhiva bancii, reglementându-se accesul la documentele predate.

Preocuparea generatiei de intemeietori pentru conservarea tezaurului documentar al bancii era nu numai consecinta unei viziuni pragmatice, ci si expresia conceptiei lor despre importanta institutiei tocmai infiintate. Mobilizati de ideea unei opere durabile, ei au avut in vedere ca prezentul lor va deveni trecutul urmasilor si nu au neglijat organizarea suportului a ceea ce urma sa devina memoria institutiei, fundament al situarii acesteia in timp si al raportarii la destinul national.

Banca Nationala in istoria mare si mica

Din acest moment, BNR a intrat in istoria mare a natiunii, ca ax al sistemului bancar si de credit modern, si, in acelasi timp, in istoria mica, in vietile individuale ale celor care veneau si se adresau functionarilor de la ghiseele bancii. Daca la inceput, scena cea mai frecventa era aceea in care de la un ghiseu se cumpara un bilet de banca, pentru ca la cel alaturat sa se preschimbe, astfel incât moneda sunatoare sa dea siguranta detinatorului, intr-un timp relativ scurt, gratie devalorizarii accelerate a argintului, care era aruncat masiv pe piata, biletul a inceput sa fie apreciat si cautat. insemnul de valoare a obtinut increderea publicului si rolul benefic al BNR a inceput sa se contureze tot mai clar.

Treptat, au devenit din ce in ce mai vizibile consecintele pozitive ale activitatii BNR: s-a introdus un climat de ordine in circulatia baneasca, piata fiind alimentata ritmic cu moneda nationala; a fost ieftinit creditul si s-a stabilizat, constituindu-se piata capitalurilor, care a cunoscut o crestere neintrerupta pâna in 1914; au fost sprijinite crearea sistemului bancar modern si dezvoltarea capitalului autohton; s-au stabilit contacte institutionale cu bancile din Europa; s-au limitat practicile camataresti, care au fost obligate sa se retraga in zona afacerilor mici si mijlocii; s-a asigurat un climat de incredere pe piata banilor, ceea ce reprezinta un factor important intr-o economie de piata; a fost impulsionata dezvoltarea burgheziei, in special, straturile superioare ale acesteia, având in vedere ca cercurile financiare liberale au dobândit o pozitie importanta in economie, iar numarul bancherilor a fost in crestere. Pâna la Primul Razboi Mondial, BNR a fost principala sursa autohtona de credit românesc si a contribuit la mobilizarea capitalului financiar inactiv si la canalizarea sa spre intreprinderile industriale si comerciale productive. Valoarea imprumuturilor acordate s-a ridicat la 66 milioane lei in 1891, ajungând la 1073 de milioane lei in 1914, cifre ce reflecta extinderea creditelor si a activitatii economice in general. Daca, in martie 1881, incepeau sa functioneze cele patru sucursale stabilite prin legea de infiintare (Iasi, Galati, Braila, Craiova), in pragul primei conflagratii mondiale, BNR suplimentase sucursalele cu 29 de agentii, ce acopereau intreg teritoriul Vechiului Regat. Tot atâtea sedii au fost inchiriate, sau achizitionate, sau construite, ceea marturiseste, la propriu, amplul efort de ctitorire.

Astfel, Banca Nationala a intrat in viata cotidiana a multor orase si târguri din România, schimbându-le geometria si trezindu-le la viata, valorificând potentialul economic al zonei, contribuind la dizolvarea patriarhalismului local, cultivând mentalitati noi, educând publicul in tehnicile financiar-bancare, dând un consistent impuls unei vieti urbane autentice.

De fapt, BNR se incadra astfel in curentul general al progresului, care asedia nerabdator societatile central si est-europene si pe care a doua jumatate a secolului national si burghez, care a fost veacul al XIX-lea, il aducea si in România. O Românie pe care elita politica si culturala o orientase hotarât catre Europa, astfel incât spiritul european a ajuns sa fie o prezenta zilnica, in primul rând, in Bucuresti si orasele mari, coabitând cu realitatile si mentalitatile mai dificil de schimbat.