Jurnalul unui intreprinzator in cautare de finantare

N-a trecut prea mult timp de cand ai schimbat titulatura din “Popescu – mecanic” in “Popescu – om de afaceri”, chiar daca tu crezi ca lucrurile stau tocmai invers. Ai impresia ca s-a scurs o vesnicie de cand ai devenit intreprinzator, parca ai imbatranit si te lupti permanent pentru supravietuire. Mereu pe linia de plutire! Iti amintesti cu greu despre momentul in care ai renuntat la servici, pornind pe un nou... drum ferm convins ca vei reusi. Elanul tau nu s-a domolit nici atunci cand te-ai straduit sa rezolvi problemele legate de demararea afacerii. Mai tii minte ca primii bani investiti au fost dintr-un impumut de la nea Fanica, unchiul mamei?

Ca intotdeauna in momentul in care dai de greu, incepi sa-ti aduci aminte de toti verii din partea mamei, de unchii din partea tatalui, de fini si de nepoti. Asa incepe de obicei un plan de afacere: vizitele pe la nea Fane si tanti Gina, cu sticla de vin si buchetul de flori. Pentru ca familia tot familie ramane si pentru ca ai promis convingator ca afacerea ta va fi bomba anului, ai reusit sa strangi dupa paharul cu numarul "n" o suma considerabila. Era suficient pentru inceput, pentru ca stiai ca impreuna cu banii economisiti de tine, luna de luna din salariu, poti porni pe noul drum. Aveai destul cat sa te apuci de treaba, fara sa ai grija dobanzilor. Timpul a trecut, ai reusit sa returnezi banii rudelor iar afacerea s-a plafonat la un anumit nivel. De aici, simti ca orice ai face, business-ul nu se mai poate dezvolta fara o finantare serioasa. Mai ales ca astia, guvernantii, au primit raspuns favorabil de la Uniunea Europeana. Si directivele lor sunt ucigatoare pentru micile afaceri, astfel ca fara investitii n-ai nici o sansa.

Fiecare om cu banca lui!

Incepi sa te gandesti serios la un impumut bancar, fapt pentru care tragi pe tine costumul bun, pui la punct mapa cu documentatia necesara si incepi sa bati pe la usile bancilor. Ghidat de reclame, de sfaturile prietenilor, de informatiile de pe Internet si din ziare, ajungi sa incropesti o lista cu banci care ar putea sa-ti finanteze afacerea.Treci de la o institutie de credit la alta. Dimineata te privesti in oglinda ca pe un leu, pentru ca seara sa fii stanjenit de imaginea din fata ta. Te zbati zi de zi sa gasesti o banca. La inceput, toti te sprijina: "Lasa ca ai sa-ti gasesti si tu banca!". Sotia este cea care, seara la culcare, iti serveste o portie de optimism, pana cand intr-o zi cedeaza si ea: "Mai bine te-ai duce sa-ti cauti banca in parc. Sa te asezi pe ea si sa te gandesti la cat de bou ai fost atunci cand te-ai lasat de servici!". Ai un stres in plus: te certi cu nevasta! Insa nimic nu te poate opri tocmai acum, cand se vorbeste tot mai mult  si mai frumos despre creditele destinate IMM-urilor. Bancile au inceput sa vina cu solutii: fara garantii, mai usor, mai ieftin, fara birocratie, rapid... Greu de crezut! Incepi sa intelegi abia dupa ce le vizitezi. Insa nu vrei sa renunti. Cauti in continuare o banca care sa fie a ta. Care sa aiba incredere in tine. Care sa nu te poarte pe drumuri, gasind diverse pretexte: ba o adeverinta, ba un act, ba o semnatura. Tu nu mai esti sigur ca vei reusi, insa te-ai gandit sa-i ajuti pe altii, oferindu-le lista cu bancile care au in portofoliul de produse credite pentru afaceri, intocmita de tine cu truda si sudoare. Sa-si incerce si ei norocul, ca vorba ceea: "Fiecare om cu banca lui!". Macar unul dintre dintre ei daca reuseste sa ia credit, inseamna ca munca ta nu a fost in zadar. 

Ana Zidarescu
[email protected]