De ce este necesar un rating?

Auzim tot mai des in ultima vreme de necesitatea infiintari unei agentii de rating in Romania. Merita sa subliniem eforturile depuse de Bursa de Valori Bucuresti prin vocea Directorului General Stere Farmache de apropiere de agentia de rating japoneza Japan Credit Rating Agency, reprezentantii acestei agentii facand chiar o vizita in Romania la sfarsitul lunii februarie. Alt efort il vedem din partea CNVM,  organismul de reglementare al pietei de capital, care s-a intalnit in Martie a.c. cu reprezentantii agentiei de evaluare financiara Moody's Investors pentru a discuta despre posibilitatea infiintarii unei agentii de rating in Romania.
 
Pe buna dreptate, oamenii obisnuiti se intreaba de ce atata preocupare in jurul crearii unei agentii de rating locale si la ce servesc aceste ratinguri acordate de respectivele agentii.
 
Primul raspuns la indemina ar fi pur si simplu ca nu exista o astfel de agentie in Romania, in acest fel s-ar umple un vid care exista pe piata financiara. Crearea unei agentii de rating locale ar facilita mai usor, si desigur cu costuri mai scazute, accesul companiilor locale de marime mare si medie in vederea obtinerii acestor ratinguri.
 
In acest moment, doar companiile foarte mari cum ar fi cele din domeniul bancar (BCR, BRD) si-au permis sa aiba asemenea ratinguri acordate de agentiile internationale.
 
Intrebarea care se pune este daca aceasta agentie de rating locala va fi recunoscuta de marile agentii de rating internationale. De asemenea, acesta agentie trebuie sa functioneze pe baza unor principii de baza ca independenta, obiectivitate si credibilitate.
 
In prezent trei mari agentii de rating internationale domina aceasta piata si anume Standard and Poor's , Moody's Investors Service si Fitch Ratings .
 
Dar de fapt ce este un rating?
 
Ratingul este o nota acordata de o agentie de rating unei datorii aferente unei companii sau guvern in functie de capacitatea acesteia de a-si onora la scadenta obligatiile financiare decurgand din aceasta datorie. Ratingul poate fi pe termen scurt sau pe termen lung , in functie de scadenta acelei datorii. Astfel debitorii pot fi diferentiati in functie de acesta capacitate de rambursare a obligatiilor financiare pe o scala care se intinde in a reflecta cea mai puternica calitate (rating AAA) pina la cea mai slaba calitate (rating D). Datoriile avand rating CCC/CC/C
sunt privite ca avand puternic caracter speculativ.

La inceput aceste agentii de ratinguri au fost create pentru a nota o datorie a corporatiilor sau guvernului care doreau sa emita obligatiuni pe pietele finaciare. Aceste ratinguri diferentiau debitorii din punct de vedere al riscului financiar si de business, adica al capacitatii de rambursare la timp a datoriilor financiare si a permis corporatiilor cu un rating mai bun sa se finanteze la un cost mai scazut pe piata de capital. In timp serviciile oferite de agentiile de rating s-au sofisticat, acestea incepand sa acorde ratinguri si pentru societatile de asigurari, garantii financiare sau fonduri mutuale.
 
Extinderea utilizarii unor astfel de ratinguri pare sa ia amploare in zilele noastre. Utilizarea ratingurilor este favorizata de noile reglementari prudentiale bancare emise pe plan international (acordul BASEL II) si introduse si la noi de BNR, care stabilesc calcularea solvabilitatii bancare (capitalurile proprii pe care o banca trebuie sa le detina pentru fiecare credit acordat unui client) pe baza ratingurilor detinute de clientii bancilor. Bineinteles, capitalurile proprii cerute bancilor de autoritatea de reglementare vor fi mai mari in cazul bancilor care imprumuta clienti care au un rating mai slab sau fara rating.
 
Pentru a concluziona, in lumea financiara de astazi se pare ca ratingul a devenit o necesitate. Din acest punct de vedere si Romania ar trebui sa se alinieze la aceasta tendinta.
 
Turmacu Dan-Constantin
Analist Financiar
[email protected]