Asociatia pentru Protectia Consumatorilor trimite sageti otravite catre FMI, aparand legea privind creditele populatiei

Asociatia pentru Protectia Consumatorilor din Romania a prezentat public un punct de vedere referitor la ultimele declaratii formulate de seful delegatiei FMI, Jeffrey Franks, care a precizat ca urmatoarea transa din acordul stand-by se va acorda cu conditia modificarii Ordonantei 50. Aceasta institutie considera ca oficialul Fondului Monetar International s-a grabit atunci cand a sustinut schimbarea legii privind creditele populatiei. Mai mult, APC Romania ii transmite, in mod direct, domnului Jeffrey Franks sa se abtina de la comentarii pe marginea acestei probleme, pana nu va cunoaste in intregime implicatiile. Va prezentam, in cele ce urmeaza, comunicatul de presa al Asociatia pentru Protectia Consumatorilor.

OUG 50/2010 nu este retroactiva

Suntem surprinsi de declaratiile domnului Jeffrey Franks, seful delegatiei FMI, prezentate in presa in ultimele doua zile.

In acest context ne vedem nevoiti sa revenim asupra subiectului retroactivitatii, speram de data aceasta pentru ultima oara, devenit un leitmotiv obsesiv al adversarilor OUG 50/2010 si care nu face decat sa induca o stare de nesiguranta in randul consumatorilor, in acelasi timp mergand pana la a genera declaratii publice bazate pe premise false.

Asa cum am afirmat si anterior, in mai multe randuri, in acest caz nici nu se discuta despre o eventuala retroactivitate a OUG 50/2010. intr-adevar, noua reglementare se aplica si contractelor aflate in derulare si de aici se poate crea impresia unei retroactivitati, dar adevarul este ca OUG 50/2010 se aplica numai pentru viitor, numai efectelor viitoare ale contractelor incheiate inainte de intrarea sa in vigoare, nu are nici un efect asupra prestatiilor deja efectuate (nu sunt recalculate dobanzi platite anterior, nu se prevede posibilitatea returnarii comisioanelor deja incasate). Mai mult, chiar in lipsa unor dispozitii exprese, OUG 50/2010 tot s-ar fi aplicat si contractelor in derulare. Ceea ce face noua reglementare este sa clarifice modul in care regulile stabilite se vor aplica acestor contracte, limitand posibilitatea unor interpretari arbitrare si defavorabile consumatorilor.

Dorim sa subliniem inca o data faptul ca OUG 50/2010 este conforma Directivei 48/2008 si legislatiei comunitare. Specificul directivei ca instrument de drept comunitar este ca, in transpunerea sa, statele membre trebuie sa asigure ca scopul urmarit de aceasta este atins si ca nu exista dispozitii legislative contrare. Prin urmare transpunerea nu reprezinta, asa cum de multe ori se intampla, o traducere cuvant cu cuvant a unei directive, ci un proces laborios de integrare in legislatia nationala, de adaptare la specificul national. De altfel la punctul 10 din preambulul Directivei 48/2008 se mentioneaza foarte clar ca „un stat membru ar putea sa mentina sau sa introduca dispozitii legale nationale corespunzatoare celor din prezenta directiva sau anumitor prevederi privind contractile de credit din aceasta, care nu intra in sfera de aplicare a prezentei directive”. Prin urmare, intentia legiuitorului european a fost de a lasa posibilitatea statelor membre sa hotarasca, in conformitate cu specificul national, extinderea sau nu a aplicarii directivei.

In sfarsit, inca mai asteptam ca cineva sa-si asume responsabilitatea realizarii unui studiu independent, impartial si corect care sa arate care ar fi impactul aplicarii OUG 50/2010 asupra mediului bancar. Ne-am saturat sa tot auzim aceleasi cifre, repetate obsesiv, ca si in cazul subiectului retroactivitatii, de reprezentantii mediului bancar si preluate, in lipsa unui suport stiintific, in declaratiile publice ale unor reprezentanti ai diferitelor institutii. in acelasi timp, suntem curiosi cam care au fost pierderile consumatorilor incepand din a doua jumatate a anului 2008 si pana la momentul intrarii in vigoare a OUG 50/2010, perioada in care creditorii, pe baza clauzelor abuzive inserate in contracte, au majorat abuziv ratele dobanzilor. De asemenea, ar fi util de stiut care a fost castigul creditorilor obtinut prin perceperea comisionului de risc, declarat ilegal prin hotararile mai multor instante de judecata.

Ca o concluzie, suntem aproape siguri ca domnul Franks nu detine toate informatiile pentru a avea o imagine de ansamblu a intregii situatii. In aceste conditii dorim sa-i adresam rugamintea de a evita, cel putin pana la obtinerea tuturor informatiilor, declaratii publice asupra acestui subiect.

Ne intrebam care vor fi efectele asupra economiei ale unei populatii lasate la bunul plac al creditorilor si aduse in situatia de a nu-si mai putea plati ratele la credite. Vor putea bancile singure sa sustina cresterea economica si cresterea consumului in lipsa consumatorilor?

In acelasi timp, nu intelegem care este legatura dintre aplicarea OUG 50/2010 si Acordul cu FMI – chiar presupunand ca cifrele amintite de creditori sunt reale, in ce masura acestea pot avea un impact negativ asupra bugetului de stat, astfel incat Romania sa nu poata respecta conditiile stabilite prin Acordul cu FMI?